15
1 Și acum, fraților, vă vestesc, fraților, vestea cea bună pe care v-am propovăduit-o, pe care și voi ați primit-o, în care și voi stați în picioare,
2 prin care și voi sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul pe care vi l-am propovăduit, dacă n-ați crezut în zadar.
3 Căci v-am dat mai întâi ceea ce am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,
4 că a fost îngropat, că a înviat a treia zi, după Scripturi,
5 și că S-a arătat lui Cefa, apoi celor doisprezece.
6 Apoi s-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți au rămas până acum, dar și unii au adormit.
7 Apoi s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor,
8 și, în cele din urmă, ca unui copil născut la timpul nepotrivit, mi s-a arătat și mie.
9 Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Adunarea lui Dumnezeu.
10 Dar, prin harul lui Dumnezeu, sunt ceea ce sunt. Harul care mi-a fost dat nu a fost zadarnic, ci am lucrat mai mult decât toți aceștia; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care era cu mine.
11 Așadar, fie că sunt eu, fie că sunt ei, așa propovăduim noi și așa ați crezut și voi.
12 Și dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morților?
13 Dar dacă nu există înviere a morților, nici Hristos nu a înviat.
14 Dacă Hristos nu a înviat, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și credința voastră este și ea zadarnică.
15 Da, și noi am fost găsiți martori falși ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit despre Dumnezeu că L-a înviat pe Hristos, pe care nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie.
16 Căci dacă morții nu au înviat, nici Hristos nu a înviat.
17 Dacă Hristos nu a înviat, credința voastră este zadarnică; sunteți încă în păcatele voastre.
18 Atunci și cei care au adormit în Hristos au pierit.
19 Dacă am nădăjduit în Hristos numai în această viață, suntem dintre toți oamenii cei mai jalnici.
20 Dar acum Hristos a înviat din morți. El a devenit cel dintâi rod al celor adormiți.
21 Căci, de vreme ce moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților.
22 Căci, după cum în Adam toți mor în Adam, tot așa și în Hristos toți vor fi înviați.
23 Dar fiecare în ordinea sa: Hristos cel dintâi rod, apoi cei ce sunt ai lui Hristos la venirea Lui.
24 Apoi vine sfârșitul, când va preda Împărăția lui Dumnezeu Tatăl, când va desființa orice stăpânire și orice autoritate și putere.
25 Căci trebuie să domnească până când va pune pe toți vrăjmașii Săi sub picioarele Sale.
26 Ultimul dușman care va fi desființat este moartea.
27 Căci “El a supus toate lucrurile sub picioarele Sale”. Dar când spune: “Toate lucrurile sunt supuse”, este evident că este exceptat cel care i-a supus toate lucrurile.
28 După ce toate lucrurile i-au fost supuse, atunci și Fiul însuși va fi supus celui care i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
29 Altfel, ce vor face cei ce sunt botezați pentru cei morți? Dacă morții nu înviază deloc, atunci de ce sunt botezați pentru cei morți?
30 De ce stăm și noi în primejdie în fiecare oră?
31 Afirm că, prin lăudăroșia pe care o am în voi, pe care o am în Hristos Isus, Domnul nostru, mor în fiecare zi.
32 Dacă m-am luptat cu animalele la Efes pentru scopuri omenești, ce-mi folosește mie? Dacă morții nu învie, atunci “să mâncăm și să bem, căci mâine murim”.
33 Nu vă lăsați înșelați! “Tovărășiile rele corup bunele moravuri”.
34 Treziți-vă cu dreptate și nu păcătuiți, căci unii nu au cunoștință de Dumnezeu. Vă spun acest lucru spre rușinea voastră.
35 Dar cineva va zice: “Cum înviază morții?” și: “Cu ce fel de trup vin ei?”
36 Nebunule, ceea ce tu însuți semeni nu se face viu decât dacă moare.
37 Ceea ce semeni tu însuți, nu semeni trupul care va fi, ci un bob gol, poate de grâu sau de alt fel.
38 Dar Dumnezeu îi dă un trup, așa cum i-a plăcut lui, și fiecărei semințe un trup propriu.
39 Nu toate trupurile nu sunt același trup, ci există un trup al oamenilor, un alt trup al animalelor, altul al peștilor și altul al păsărilor.
40 Există, de asemenea, corpuri cerești și corpuri terestre; dar slava celor cerești diferă de cea a celor terestre.
41 Există o glorie a soarelui, o altă glorie a lunii și o altă glorie a stelelor; căci o stea diferă de o altă stea în ceea ce privește gloria.
42 Tot așa și învierea morților. Trupul este semănat stricăcios, dar înviază nepieritor.
43 Este semănat în dezonoare; este înviat în glorie. Este semănat în slăbiciune; este înviat în putere.
44 Este semănat un trup natural; este înviat un trup spiritual. Există un trup natural și există și un trup spiritual.
45 Tot așa este scris: “Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu.” Ultimul Adam a devenit un duh dătător de viață.
46 Totuși, nu ceea ce este spiritual este primul, ci ceea ce este natural, apoi ceea ce este spiritual.
47 Primul om este de pe pământ, făcut din țărână. Al doilea om este Domnul din ceruri.
48 Cum este cel făcut din țărână, așa sunt și cei care sunt făcuți din țărână; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei care sunt cerești.
49 După cum am purtat chipul celor făcuți din țărână, să purtăm și noi chipul celor cerești.
50 Acum, fraților, vă spun următoarele: carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu; nici ceea ce este pieritor nu moștenește ceea ce este nepieritor.
51 Iată, vă spun o taină. Nu toți vom dormi, ci toți vom fi schimbați,
52 într-o clipă, într-o clipită, într-o clipeală de ochi, la ultima trâmbiță. Căci trâmbița va suna și morții vor fi înviați incoruptibili, iar noi vom fi schimbați.
53 Căci acest trup pieritor trebuie să devină nepieritor și acest muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.
54 Dar când acest trup perisabil va deveni nepieritor și acest muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va întâmpla ceea ce este scris: “Moartea este înghițită de biruință”.
55 “Moarte, unde este înțepătura ta?
Hades, unde este victoria ta?”
56 Înțepătura morții este păcatul, și puterea păcatului este legea.
57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.
58 De aceea, iubiții mei frați, fiți statornici, neclintiți, sporind mereu în lucrarea Domnului, pentru că știți că munca voastră nu este în zadar în Domnul.