10
1 “Adevărat vă spun că cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci se urcă pe altă cale, este un hoț și un tâlhar.
2 Dar cel care intră pe ușă este păstorul oilor.
3 Portarul îi deschide poarta, și oile ascultă de glasul lui. El își cheamă oile pe nume și le conduce afară.
4 Ori de câte ori își scoate oile, el merge înaintea lor, și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.
5 Ele nu vor urma nicidecum pe un străin, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6 Isus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înțeles ce le spunea.
7 Isus le-a zis din nou: “Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt ușa oilor.
8 Toți cei care au venit înaintea mea sunt hoți și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
9 Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune.
10 Hoțul vine numai ca să fure, să ucidă și să distrugă. Eu am venit ca ei să aibă viață și să o aibă din belșug.
11 “Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
12 Cel care este angajat și nu păstor, care nu este proprietarul oilor, vede lupul venind, lasă oile și fuge. Lupul smulge oile și le împrăștie.
13 Salariatului fuge, pentru că este salariat și nu are grijă de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun. Eu îmi cunosc pe ale mele și sunt cunoscut de ale mele;
15 așa cum Tatăl mă cunoaște pe mine și eu îl cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viața pentru oi.
16 Am și alte oi care nu sunt din turma aceasta. Trebuie să le aduc și pe ele, și ele vor auzi glasul meu. Ele vor deveni o singură turmă cu un singur păstor.
17 De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau viața, ca să o iau din nou.
18 Nimeni nu mi-o ia, ci eu mi-o pun singur. Eu am puterea să o dau și am puterea să o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.”
19 De aceea s-a făcut iarăși dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte.
20 Mulți dintre ei spuneau: “Are un demon și este nebun! De ce îl ascultați?”
21 Alții au spus: “Acestea nu sunt spusele unuia posedat de un demon. Nu este posibil ca un demon să deschidă ochii unui orb, nu-i așa?”
22 Era Sărbătoarea Dedicării la Ierusalim.
23 Era iarnă, și Isus se plimba prin Templu, în pridvorul lui Solomon.
24 Iudeii s-au strâns în jurul lui și i-au zis: “Până când ne vei ține în suspans? Dacă tu ești Hristosul, spune-ne clar”.
25 Isus le-a răspuns: “V-am spus, și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea mărturisesc despre mine.
26 Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele, așa cum v-am spus.
27 Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc, și ele Mă urmează.
28 Eu le dau viața veșnică. Ele nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat mie, este mai mare decât toți. Nimeni nu poate să le smulgă din mâna Tatălui meu.
30 Eu și Tatăl suntem una.”
31 De aceea iudeii au luat iarăși pietre ca să-L ucidă cu pietre.
32 Isus le-a răspuns: “Eu v-am arătat multe fapte bune de la Tatăl Meu. Pentru care dintre aceste fapte Mă ucideți cu pietre?”
33 Iudeii I-au răspuns: “Noi nu te ucidem cu pietre pentru o faptă bună, ci pentru blasfemie, pentru că tu, fiind om, te faci pe tine însuți Dumnezeu.”
34 Isus le-a răspuns: “Nu este scris în legea voastră: “Eu am zis: “Voi sunteți dumnezei”?”
35 Dacă El i-a numit dumnezei pe cei la care a venit cuvântul lui Dumnezeu (și Scriptura nu poate fi călcată),
36 spuneți voi despre Cel pe care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume: “Tu hulești”, pentru că Eu am zis: “Eu sunt Fiul lui Dumnezeu”?
37 Dacă nu fac faptele Tatălui Meu, nu Mă credeți.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți, credeți faptele, ca să știți și să credeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.”
39 Ei au căutat din nou să-L prindă, dar El a scăpat din mâna lor.
40 S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început, și a rămas acolo.
41 Mulți veneau la el. Ei spuneau: “Într-adevăr, Ioan nu a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta este adevărat.”
42 Mulți au crezut în el acolo.