20
1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese scoasă de pe mormânt.
2 De aceea a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus și le-a zis: “L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!”
3 Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s-au dus la mormânt.
4 Și amândoi alergau împreună. Celălalt ucenic l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt.
5 S-a aplecat și a privit înăuntru, a văzut pânzele de in așezate acolo, dar n-a intrat.
6 Atunci Simon Petru a venit după el și a intrat în mormânt. A văzut așezate pânzele de in,
7 iar pânza care fusese pe capul Lui, nu era așezată împreună cu pânzele de in, ci înfășurată într-un loc de sine stătător.
8 Atunci a intrat și celălalt ucenic care venise primul la mormânt; a văzut și el și a crezut.
9 Căci încă nu cunoșteau Scriptura, că trebuie să învieze din morți.
10 Ucenicii s-au dus din nou la casele lor.
11 Dar Maria stătea afară la mormânt și plângea. Și, în timp ce plângea, s-a aplecat și s-a uitat în mormânt,
12 și a văzut doi îngeri în alb care stăteau, unul la cap și altul la picioare, unde fusese așezat trupul lui Isus.
13 Ei au întrebat-o: “Femeie, de ce plângi?”.
Ea le-a spus: “Pentru că l-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus”.
14 După ce a spus aceasta, s-a întors și a văzut pe Isus în picioare, și nu știa că este Isus.
15 Isus i-a zis: “Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”
Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: “Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua.”
16 Isus i-a zis: “Maria.”
Ea s-a întors și i-a spus: “Rabboni!”, adică “Învățătorule!”.
17 Isus i-a zis: “Nu Mă țineți, căci încă nu M-am înălțat la Tatăl Meu, ci du-te la frații Mei și spune-le: Mă înalț la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.”
18 Maria Magdalena a venit și a spus ucenicilor că a văzut pe Domnul și că El i-a spus aceste lucruri.
19 Așadar, când s-a făcut seară în ziua aceea, prima zi a săptămânii, și când ușile erau încuiate acolo unde erau adunați discipolii, de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijloc și le-a zis: “Pace vouă!”.
20 După ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat, așadar, când L-au văzut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Cum M-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi”.
22 După ce a spus acestea, a suflat peste ei și le-a zis: “Primiți Duhul Sfânt!
23 Dacă iertați păcatele cuiva, i-au fost iertate. Dacă rețineți păcatele cuiva, ele au fost reținute.”
24 Dar Toma, unul din cei doisprezece, numit Didimus, nu era cu ei când a venit Isus.
25 De aceea, ceilalți discipoli i-au spus: “L-am văzut pe Domnul!”
Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui amprenta cuielor, dacă nu voi pune degetul meu în amprenta cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26 După opt zile, ucenicii Lui au intrat din nou înăuntru și Toma era cu ei. Isus a venit, ușile fiind încuiate, a stat în mijloc și a zis: “Pace vouă!”.
27 Apoi i-a spus lui Toma: “Întinde aici degetul tău și vezi mâinile Mele. Întinde aici mâna ta și pune-o în coasta Mea. Nu fi necredincios, ci credincios.”
28 Toma I-a răspuns: “Domnul meu și Dumnezeul meu!”
29 Isus i-a zis: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei care nu au văzut și au crezut.”
30 Isus a mai făcut multe alte semne în fața ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta;
31 dar acestea sunt scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui.