18
1 Și le-a mai spus o pildă, ca să se roage mereu și să nu se dea bătut,
2 zicând: “Într-o cetate era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și nu avea respect față de oameni.
3 În acel oraș era o văduvă care venea adesea la el și îi spunea: “Apără-mă de adversarul meu!”.
4 El nu a vrut pentru o vreme, dar după aceea și-a zis: “Deși nu mă tem de Dumnezeu și nici nu respect pe om,
5 totuși, pentru că această văduvă mă deranjează, o voi apăra, altfel mă va obosi prin venirea ei continuă.””
6 Domnul a zis: “Ascultă ce spune judecătorul nedrept.
7 Nu-i va răzbuna oare Dumnezeu pe aleșii Săi care strigă la El zi și noapte și totuși are răbdare cu ei?
8 Eu vă spun că îi va răzbuna repede. Cu toate acestea, când va veni Fiul Omului, va găsi el credință pe pământ?”
9 Și a spus pilda aceasta unor oameni care erau convinși de dreptatea lor și care disprețuiau pe toți ceilalți:
10 “Doi oameni s-au urcat în templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameș.
11 Fariseul stătea în picioare și se ruga de unul singur, așa: 'Doamne, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: șantajiști, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână. Dau zeciuială din tot ce primesc'.
13 Dar vameșul, care stătea departe, nici măcar nu voia să-și ridice ochii spre cer, ci își bătea pieptul, zicând: 'Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
14 Vă spun că acesta s-a coborât la casa lui mai degrabă îndreptățit decât celălalt; căci oricine se înalță va fi smerit, dar cel ce se smerește va fi înălțat.”
15 Îi aduceau și pruncii lor, ca să se atingă de ei. Dar, văzând aceasta, discipolii i-au mustrat.
16 Isus i-a chemat și le-a zis: “Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i împiedicați, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.
17 Mai mult ca sigur, vă spun că oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra nicidecum în ea.”
18 Un domnitor L-a întrebat: “Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
19 Isus l-a întrebat: “De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu.
20 Tu cunoști poruncile: Să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.”
21 El a zis: “Am observat toate aceste lucruri din tinerețea mea.”
22 Isus, auzind acestea, i-a zis: “Un singur lucru îți lipsește încă. Vinde tot ce ai și dă-le săracilor. Atunci vei avea o comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă.”
23 Dar când a auzit acestea, s-a întristat foarte tare, căci era foarte bogat.
24 Isus, văzând că se întrista foarte tare, a zis: “Cât de greu intră în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
25 Căci este mai ușor pentru o cămilă să intre prin urechea unui ac decât pentru un om bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”
26 Și cei ce au auzit au zis: “Atunci cine poate fi mântuit?”
27 Dar El a zis: “Ceea ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
28 Petru a zis: “Uite, am lăsat totul și am venit după Tine.”
29 El le-a zis: “Adevărat vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă, sau nevastă, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,
30 care să nu primească de multe ori mai mult în acest timp și în lumea viitoare viața veșnică.”
31 Apoi a luat pe cei doisprezece deoparte și le-a zis: “Iată, ne vom sui la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
32 Căci El va fi predat neamurilor, va fi batjocorit, tratat cu rușine și scuipat.
33 Îl vor biciui și îl vor ucide. A treia zi, va învia.”
34 Ei n-au înțeles nimic din toate acestea. Acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au înțeles ce se spunea.
35 Pe când se apropia de Ierihon, un orb stătea pe drum și cerșea.
36 Auzind o mulțime care trecea, a întrebat ce înseamnă aceasta.
37 Ei i-au spus că Isus din Nazaret trecea pe acolo.
38 El a strigat: “Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39 Cei care mergeau în frunte îl mustrau, ca să tacă; dar el striga și mai tare: “Fiul lui David, ai milă de mine!”
40 Isus, stând în picioare, a poruncit să fie adus la El. După ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41 “Ce vrei să fac?”.
El a spus: “Doamne, ca să văd din nou”.
42 Isus i-a zis: “Primește-ți vederea. Credința ta te-a vindecat”.
43 Și îndată și-a recăpătat vederea și a mers după el, slăvind pe Dumnezeu. Tot poporul, când a văzut, a lăudat pe Dumnezeu.