20
1 Într-una din zilele acelea, pe când învăța pe norod în Templu și propovăduia vestea cea bună, au venit la El preoții și cărturarii și bătrânii.
2 Ei l-au întrebat: “Spune-ne: cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine îți dă această autoritate?”
3 El le-a răspuns: “Și eu vă voi pune o întrebare. Spuneți-mi:
4 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni?”
5 Ei se gândeau între ei și ziceau: “Dacă vom zice: “Din cer”, va zice: “De ce nu l-ați crezut?”
6 Dar dacă vom zice: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt încredințați că Ioan a fost prooroc”.
7 Ei au răspuns că nu știau de unde este.
8 Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”
9 Și a început să spună poporului pilda aceasta: “Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
10 La vremea potrivită, a trimis un slujitor la fermieri pentru a-și lua partea lui din roadele viei. Dar fermierii l-au bătut și l-au trimis acasă cu mâna goală.
11 A mai trimis încă un servitor, dar și pe acesta l-au bătut și l-au tratat cu rușine, și l-au trimis cu mâna goală.
12 A mai trimis încă un al treilea, dar l-au rănit și pe el și l-au aruncat afară.
13 Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că, văzându-l, îl vor respecta'.
14 Iar țăranii, văzându-l, s-au gândit între ei și au zis: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.'
15 Atunci l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face, așadar, stăpânul viei?
16 El va veni și îi va nimici pe acești agricultori și va da via altora.”
Când au auzit asta, au spus: “Să nu se întâmple asta niciodată!”.
17 Dar El, uitându-se la ei, a zis: “Ce este deci ceea ce este scris?
“Piatra pe care au respins-o zidarii
a fost făcută piatra de temelie?
18 Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat,
dar va face praf pe oricine va cădea pe el.”
19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci știau că El spusese pilda aceasta împotriva lor.
20 L-au urmărit și au trimis spioni, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană cu ceva din ceea ce ar fi spus, ca să-l predea puterii și autorității guvernatorului.
21 Ei l-au întrebat: “Învățătorule, știm că tu spui și înveți ceea ce este drept și nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.
22 Ne este permis să plătim sau nu impozite Cezarului?”
23 Dar El, înțelegând viclenia lor, le-a zis: “Pentru ce Mă puneți la încercare?
24 Arătați-mi un denar. A cui sunt chipul și inscripția de pe el?”
Ei au răspuns: “A lui Cezar”.
25 Și le-a zis: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26 N-au putut să-l prindă în cuvintele lui în fața poporului. Ei s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
27 Unii dintre saduchei au venit la el, cei care neagă că există o înviere.
28 L-au întrebat: “Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele unui om moare având o soție, iar acesta nu are copii, fratele său trebuie să ia soția și să crească copii pentru fratele său.
29 Așadar, erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.
30 Al doilea a luat-o de soție, și a murit fără copii.
31 Cel de-al treilea a luat-o și, la fel, toți cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
32 După aceea a murit și femeia.
33 Prin urmare, la înviere, a cui soție dintre ei va fi ea? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
34 Isus le-a zis: “Copiii veacului acestuia se căsătoresc și sunt dați în căsătorie.
35 Dar cei care sunt considerați vrednici să ajungă la vârsta aceea și la învierea din morți nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie.
36 Căci ei nu mai pot muri, pentru că sunt asemenea îngerilor și sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
37 Dar că morții înviază, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când L-a numit pe Domnul “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.
38 Or, El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
39 Unii din cărturari au răspuns: “Învățătorule, bine vorbești.”
40 Nu au îndrăznit să-i mai pună întrebări.
41 El le-a zis: “Pentru ce zic că Hristosul este fiul lui David?
42 Însuși David spune în cartea Psalmilor
“Domnul a spus Domnului meu,
“Stai la dreapta mea,
43 până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
44 “David îl numește deci Domn, și cum este el fiul său?”
45 În auzul întregului norod, a zis ucenicilor Săi:
46 “Feriți-vă de cărturarii aceia cărora le place să umble în haine lungi, și care iubesc să fie salutați în piețe, să aibă cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la ospețe;
47 care mănâncă casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.