4
Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. În acele zile nu a mâncat nimic. După aceea, când acestea s-au încheiat, i-a fost foame.
Diavolul I-a zis: “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca piatra aceasta să se facă pâine.”
Isus i-a răspuns: “Este scris: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.””
Diavolul, ducându-l pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii. Diavolul i-a zis: “Îți voi da toate aceste autorități și slava lor, căci mi-au fost date mie și le dau oricui vreau. Așadar, dacă te vei închina înaintea mea, toate acestea vor fi ale tale.”
Isus i-a răspuns: “Du-te de aici, Satano! Căci este scris: “Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, și numai lui să-i slujești!”.
L-a dus la Ierusalim, l-a așezat pe vârful templului și i-a zis: “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, 10 căci este scris,
“El va pune pe îngerii Săi să vă păzească, ca să vă păzească.
11 și,
'Pe mâinile lor te vor purta,
ca nu cumva să-ți lovești piciorul de o piatră.””
12 Isus, răspunzând, i-a zis: “S-a spus: “Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”.”
13 După ce a ispitit pe toți, diavolul a plecat de la el până la o altă dată.
14 Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului Sfânt, și vestea despre El s-a răspândit în tot ținutul din jur. 15 El învăța în sinagogile lor, fiind slăvit de toți.
16 Și a venit la Nazaret, unde fusese crescut. A intrat, după obiceiul său, în sinagogă, în ziua de Sabat, și s-a ridicat în picioare să citească. 17 I s-a înmânat cartea profetului Isaia. A deschis cartea și a găsit locul în care era scris,
18 “Duhul Domnului este peste mine,
pentru că El m-a uns să vestesc săracilor vestea cea bună.
El m-a trimis să-i vindec pe cei cu inimazdrobită,
pentru a vesti eliberarea celor prizonieri,
redarea vederii orbilor,
pentru a-i elibera pe cei care sunt zdrobiți,
19 și să vestească anul de grație al Domnului.”
20 A închis cartea, a dat-o înapoi slujbașului și s-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra lui. 21 El a început să le spună: “Astăzi s-a împlinit în auzul vostru Scriptura aceasta.”
22 Toți mărturiseau despre el și se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura lui și ziceau: “Nu este acesta fiul lui Iosif?”
23 El le-a zis: “Fără îndoială că îmi veți spune proverbul acesta: “Doctore, vindecă-te! Tot ce am auzit că s-a făcut în Capernaum, fă și aici, în orașul tău natal!””. 24 El a zis: “Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat în orașul său natal. 25 Dar, adevărat vă spun că erau multe văduve în Israel pe vremea lui Ilie, când cerul a fost închis trei ani și șase luni, când a venit o foamete mare în toată țara. 26 Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, decât la Sarepta, în ținutul Sidonului, la o femeie văduvă. 27 Pe vremea profetului Elisei, în Israel, erau mulți leproși, dar niciunul dintre ei nu a fost curățat, cu excepția lui Naaman, sirianul.”
28 Toți s-au umplut de mânie în sinagogă, când auzeau aceste lucruri. 29 S-au sculat, l-au aruncat afară din cetate și l-au dus pe vârful dealului pe care era zidită cetatea lor, ca să-l arunce de pe stâncă. 30 Dar el, trecând prin mijlocul lor, și-a văzut de drum.
31 S-a coborât la Capernaum, o cetate din Galileea. Îi învăța în ziua de Sabat; 32 și ei erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui era cu autoritate. 33 În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat; și a strigat cu glas tare, 34 zicând: “Ah! ce avem noi de-a face cu tine, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Eu știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!”.
35 Isus l-a mustrat, zicând: “Taci și ieși de la el!” După ce l-a aruncat jos în mijlocul lor, demonul a ieșit din el, fără să-i facă vreun rău.
36 Toți au fost cuprinși de uimire și vorbeau între ei, zicând: “Ce este cuvântul acesta? Pentru că el poruncește cu autoritate și putere duhurilor necurate și ele ies!” 37 Vestea despre el s-a răspândit în toate locurile din regiunea înconjurătoare.
38 S-a sculat din sinagogă și a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era bolnavă de o febră mare și l-au rugat să o ajute. 39 El a stat lângă ea și a mustrat febra, iar aceasta a lăsat-o. Imediat s-a sculat și i-a servit. 40 Pe când apunea soarele, toți cei care aveau pe cineva bolnav de diferite boli i-au adus la el; el și-a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i-a vindecat. 41 Din mulți ieșeau și demoni, care strigau și ziceau: “Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” Reproșându-le, nu le-a permis să vorbească, pentru că știau că el era Hristosul.
42 Când s-a făcut ziuă, a plecat și s-a dus într-un loc pustiu; și mulțimile Îl căutau, veneau la El și se țineau de El, ca să nu plece de lângă ele. 43 Dar el le-a spus: “Trebuie să propovăduiesc vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu și în celelalte cetăți. De aceea am fost trimis”. 44 El predica în sinagogile din Galileea.