1 Un om bolnav, Lazăr, din Betania, din satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria, care unsese pe Domnul cu mir și Îi ștergea picioarele cu părul ei, era aceea al cărei frate, Lazăr, era bolnav. 3 De aceea surorile au trimis la el, spunând: “Doamne, iată că cel pentru care ai mare afecțiune este bolnav.”

4 Dar Isus, auzind, a zis: “Boala aceasta nu este pentru moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” 5 Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6 De aceea, când a auzit că acesta era bolnav, a stat două zile în locul unde se afla. 7 După aceea, a zis ucenicilor: “Să mergem din nou în Iudeea.”

8 Ucenicii L-au întrebat: “Rabi, iudeii tocmai voiau să Te ucidă cu pietre. Te duci din nou acolo?”

9 Isus a răspuns: “Nu sunt oare douăsprezece ore de lumină? Dacă un om umblă ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar dacă un om umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.” 11 El a spus aceste lucruri și, după aceea, le-a zis: “Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar eu mă duc ca să-l trezesc din somn.”

12 Și ucenicii au zis: “Doamne, dacă a adormit, își va reveni.”

13 Isus vorbise despre moartea Sa, dar ei credeau că vorbea despre odihna în somn. 14 Atunci Isus le-a spus clar și răspicat: “Lazăr a murit. 15 Mă bucur, pentru voi, că nu am fost acolo, ca să credeți. Totuși, să mergem la el”.

16 Toma, zis Didim, a zis tovarășilor săi ucenici: “Să mergem și noi, ca să murim împreună cu El”.

17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, la o distanță de vreo cincisprezece stadii. 19 Mulți dintre iudei se alăturaseră femeilor din jurul Martei și al Mariei, ca să le consoleze cu privire la fratele lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-l întâmpine, dar Maria a rămas în casă. 21 Atunci Marta i-a zis lui Isus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. 22 Chiar și acum știu că tot ce ceri de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”.

23 Isus i-a zis: “Fratele tău va învia.”

24 Marta i-a zis: “Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

25 Isus i-a zis: “Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri. 26 Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu asta?”

27 Ea i-a zis: “Da, Doamne. Am ajuns să cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care vine în lume.”

28 După ce a zis acestea, s-a dus și a chemat pe ascuns pe Maria, sora ei, zicând: “Învățătorul este aici și te cheamă.”

29 Când a auzit aceasta, s-a sculat repede și s-a dus la el. 30 Isus nu intrase încă în sat, ci era în locul unde L-a întâlnit Marta. 31 Iudeii care erau cu ea în casă și o consolau, când au văzut-o pe Maria că s-a sculat repede și a ieșit, au urmărit-o și au zis: “Se duce la mormânt ca să plângă acolo.”

32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.”

33 Isus, văzând-o pe ea plângând și pe iudeii care plângeau împreună cu ea, a gemut în duh și s-a tulburat 34 și a zis: “Unde L-ați pus?”

I-au spus: “Doamne, vino și vezi”.

35 Isus a plâns.

36 Iudeii ziceau deci: “Vedeți câtă dragoste avea pentru el!” 37 Unii dintre ei spuneau: “Nu putea oare acest om, care a deschis ochii orbului, să împiedice și pe acesta să moară?”

38 Isus a venit la mormânt, gemând iarăși în sine. Era o peșteră, și o piatră era așezată împotriva ei. 39 Isus a zis: “Scoateți piatra”.

Marta, sora celui mort, I-a zis: “Doamne, la ora aceasta este o putoare, căci este mort de patru zile.”

40 Isus i-a zis: “Nu ți-am spus Eu că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

41 Și au îndepărtat piatra din locul unde zăcea mortul. Isus și-a ridicat ochii și a zis: “Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. 42 Știu că întotdeauna mă asculți, dar, din cauza mulțimii care stătea în jur, am spus aceasta, ca să creadă că tu m-ai trimis.” 43 După ce a spus aceasta, a strigat cu glas tare: “Lazăr, ieși afară!”

44 Cel mort a ieșit, legat de mâini și de picioare, și avea fața înfășurată cu o pânză.

Isus le-a zis: “Eliberați-l și lăsați-l să plece”.

45 De aceea mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut ce făcea Isus au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. 47 Preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat deci un consiliu și au zis: “Ce facem? Căci omul acesta face multe semne. 48 Dacă îl lăsăm așa, toată lumea va crede în el, iar romanii vor veni și ne vor lua atât locul nostru, cât și națiunea noastră.”

49 Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: “Voi nu știți nimic, 50 și nici nu vă gândiți că ne este de folos ca un singur om să moară pentru popor și să nu piară tot neamul.” 51 Or, el nu a spus acest lucru de la sine, ci, fiind mare preot în acel an, a profețit că Isus va muri pentru națiune, 52 și nu numai pentru națiune, ci și pentru a-i aduna la un loc pe copiii lui Dumnezeu care sunt împrăștiați. 53 Astfel, din ziua aceea s-au sfătuit ca să îl omoare. 54 De aceea, Isus nu a mai umblat în mod deschis printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim. Acolo a rămas cu discipolii Săi.

55 Și se apropia Paștele iudeilor. Mulți se urcau din țară la Ierusalim înainte de Paște, ca să se purifice. 56 Apoi căutau pe Isus și vorbeau între ei, în timp ce stăteau în templu: “Ce credeți voi — că nu vine deloc la sărbătoare?” 57 Preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă cineva știa unde se află, să anunțe, ca să îl prindă.