1 Cu șase zile înainte de Paști, Isus a venit la Betania, unde era Lazăr, care era mort și pe care l-a înviat din morți. 2 Și I-au pregătit acolo o cină. Marta a servit, dar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. 3 Maria a luat un kilogram de mir de nard curat, foarte prețios, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mireasma unguentului.

4 Atunci Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, unul din ucenicii Lui, care avea să-L trădeze, a zis: 5 “De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de denari și nu s-a dat săracilor?” 6 Și a spus aceasta nu pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era hoț și, având cutia cu bani, obișnuia să fure ce se punea în ea.

7 Dar Isus a zis: “Las-o în pace. Ea a păstrat aceasta pentru ziua înmormântării mele. 8 Căci voi aveți întotdeauna săraci cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.”

9 O mare mulțime de iudei au aflat că El era acolo și au venit, nu numai de dragul lui Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care El îl înviase din morți. 10 Dar preoții cei mai de seamă au uneltit ca să îl omoare și pe Lazăr, 11 pentru că, din cauza lui, mulți dintre iudei au plecat și au crezut în Isus.

12 A doua zi, o mare mulțime a venit la ospăț. Când au auzit că Isus vine la Ierusalim, 13 au luat ramuri de palmier, au ieșit în întâmpinarea lui și au strigat: “Osana! Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului, Regele lui Israel!”.

14 Isus a găsit un măgăruș tânăr și a șezut pe el. După cum este scris: 15 “Nu te teme, fiică a Sionului! Iată, Regele tău vine, șezând pe un mânz de măgăriță.” 16 La început, discipolii lui nu au înțeles aceste lucruri, dar când Isus a fost glorificat, atunci și-au adus aminte că aceste lucruri au fost scrise despre el și că ei i-au făcut aceste lucruri. 17 Așadar, mulțimea care era cu el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți mărturisea despre aceasta. 18 Din această cauză și mulțimea a mers în întâmpinarea lui, pentru că auzise că el făcuse acest semn. 19 De aceea fariseii ziceau între ei: “Vedeți cum nu realizați nimic. Iată că lumea a mers după el”.

20 Printre cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare erau niște greci. 21 Aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, și l-au întrebat, zicând: “Domnule, vrem să-L vedem pe Isus.” 22 Filip a venit și i-a spus lui Andrei și, la rândul său, Andrei a venit cu Filip și i-au spus lui Isus.

23 Isus le-a răspuns: “A venit vremea ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24 Adevărat vă spun că, dacă un bob de grâu nu cade în pământ și nu moare, el rămâne singur. Dar, dacă moare, face mult rod. 25 Cine își iubește viața o va pierde. Cel care își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă cineva îmi slujește, să mă urmeze. Unde sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu. Dacă cineva îmi slujește, Tatăl îl va cinsti.

27 “Acum sufletul meu este tulburat. Ce să spun? 'Tată, salvează-mă din acest timp?'. Dar am venit în acest timp pentru această cauză. 28 Tată, slăvește numele Tău!”

Atunci un glas a ieșit din cer și a zis: “Am proslăvit-o și o voi proslăvi din nou”.

29 De aceea mulțimea care stătea de față și auzea, zicea că a tunat. Alții spuneau: “Un înger i-a vorbit”.

30 Isus a răspuns: “Glasul acesta n-a venit pentru Mine, ci pentru voi. 31 Acum este judecata lumii acesteia. Acum prințul acestei lumi va fi alungat. 32 Iar Eu, dacă voi fi ridicat de pe pământ, voi atrage la Mine toate popoarele.” 33 Dar El a spus aceasta, însemnând prin ce fel de moarte va muri.

34 Și mulțimea i-a răspuns: “Am auzit din Lege că Hristosul rămâne pentru totdeauna. Cum spuneți voi: 'Fiul Omului trebuie să fie înălțat'? Cine este acest Fiu al Omului?”

35 Isus le-a zis: “Încă puțină vreme lumina este cu voi. Umblați cât timp aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Cel care umblă în întuneric nu știe încotro se îndreaptă. 36 Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să deveniți copii ai luminii.” Isus a spus aceste lucruri, apoi a plecat și s-a ascuns de ei. 37 Dar, deși făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în el, 38 pentru ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care îl rostise:

39 De aceea nu puteau să creadă, pentru că Isaia a spus din nou:

41 Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El. 42 Cu toate acestea, chiar și mulți dintre dregători au crezut în El, dar, din pricina fariseilor, n-au mărturisit-o, ca să nu fie scoși din sinagogă, 43 pentru că ei iubeau mai mult lauda oamenilor decât lauda lui Dumnezeu.

44 Isus a strigat și a zis: “Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. 45 Cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46 Eu am venit ca o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă cineva ascultă cele spuse de mine și nu crede, eu nu-l judec. Căci nu am venit să judec lumea, ci să salvez lumea. 48 Cine mă respinge pe mine și nu primește spusele mele, are pe cineva care îl judecă. Cuvântul pe care l-am rostit îl va judeca în ziua de apoi. 49 Căci nu am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl care m-a trimis mi-a dat o poruncă, ce să spun și ce să vorbesc. 50 Știu că porunca Lui este viața veșnică. Așadar, lucrurile pe care le spun, așa cum mi-a spus Tatăl, așa vorbesc și eu.”