14
Isus ăntrămă sămbăta
1 Una sămbătă Isus o mers p mănkare la neskaj vođă dă farisejur. Toc forče s ujtasă p jăl.
2 Da ănkulo, dăspri jăl, ară unu om kare o fost unflat dă apă.
3 Isus o ăntribat p učiteljur dă Zakon š p farisejur: “S ăndura sămbătă să s ăntrăme ili nu?”
4 Da jej tăšă. Jăl o pus măna p omu bičag, lo ăntrimat š lo lăsat să mărgă.
5 Da alor ljo zăs: “Dakă alu šiniva dăm voj fišoru ili volu kăđe ăm făntănă, da nu lo skoče tăki š sămbătă?”
6 Da jej no ščut še să zăkă p aja.
Nu či răđikă p mare
7 Kănd o văzut kum ejă kares čimac kulăže alor manti lokur, ljo zăs asta puvašče:
8 “Kănd šinivă či čamă ăm luntă, nu šăđă p manti lok, kă počkăj čimăt šinivă šinej maj mare dă čine.
9 Atunšă co vine ăla kare vo čimat p amăž doj š co zăše: ‘D atov lok alu ăsta om!’ Tu atunšă, rušunăt, ij trubuji să šăz p lok karej ăm napoj.
10 Numa, dakă či čamă, duče š pukă loku karej ăm napoj. Atunšă ăla kare čo čimat, o vine š o zăše: ‘Furtakule, šăz p maj bun lok!’ Aša co fi rătată uminijă dăspri totă lumă kare šađe la masă.
11 Kă, o fi rušănat tot ăla kare săngur p jăl s răđikă, da răđikat o fi ăla kare săngur p jăl rušănă.”
12 Atunšă o zăs alu ăla kare lo čimăt: “Kănd faš ručaku ili večeră, nu čimă p atej furtaš, frac, familijă ili p găzdaš komšij, kă š jej ar poče p čine să či čamă š aša săc ăntorkă.
13 Numa, kănd faš mănkare, čămă p săraš, p nimurugur, p ščopur š p orbur.
14 Aša ij fi blagusăt, kă jej nare ku še săc ăntorkă, da Dimizovu co ăntorše kănd so ănvija pravednikulă.
Mănkară ăm Čisărijă
(Mt 22,1-10)
15 Kănd asta o auzăt unu dăm ejă kare o šăzut ku jăl la masă, o zăs alu Isus: “Blago ălujă kare o mănkă păne ăm alu Dimizovuluj čisărijă!”
16 Da Isus jo zăs: “Neskaj om o făkut mare večeră š o čimăt p multă lume.
17 Kănd o vinit vrămă să kizdălăškă večera, o mănat p aluj slugă să zăkă alora kares čimac: ‘Vinic, tot ij gataj!’
18 Da jej, toc da răndu, or kizdălit săš află izgovor. Mănti jo zăs: ‘Mam kumpărat njivă š trăbuje să măduk so văd. M rog la čine, jartăm.’
19 Altu o zăs: ‘Mam kumpărat šinš părec dă volur š trăbuje să li ănšerk. M rog la čine, jartăm.’
20 Atrilă o zăs: ‘Mam ănsurat, daja nu pot să vju.’
21 Kănd sluga so ăntors š o spus alu aluj gospodar še jor zăs. Gospodaru so mănijat š o zăs alu slugi: ‘Duče p ulic dă grad š p trgur š du p săraš, p nimuruž, p orbur š p ščopur.’
22 Kănd sluga aša o făkut, o zăs: ‘Gospodarule ljam dus, ali jăšče maj lok.’
23 Atunšă gospodaru o zăs: ‘Jašă p kale dă sače š dăntră ograde, mănăle p sălă să vijă, să mi s umplă kasă!
24 Kă, ac zăk: ni unu dăm ejă kares čimac no ănširka amă večeră!’ ”
Še kotă Isus dakă vraj să fi aluj učenik?
(Mt 10,37-38)
25 Multă lume o mers dăpă Isus. Jăl so ăntors š ljo zăs:
26 “Šine vine la mine, da nare šudă p aluj tată š mamă, p aluj mujăre š kupij, p frac š sor, tokma š p aluj kust, nu poče să fijă amjov učenik.
27 Šine nu duše aluj kruše š nu vine dăpă mine, nu poče să fijă amjov učenik.
28 Dăkă šinivă dăm voj vră să zadijăskă kulă, jăl manti šađe š računašče kăt o čăltiji, să vădă dăkă are dăstul banj so završaskă.
29 Kănd ar pune temelju, da maj ănkulo nar poče so zăvršaskă, atunšă toc ejă kare ar văđe aja, lar răđe
30 š ar zăše: ‘Ăsta o kizdălit să zadijăskă, da no pătut să završaskă.’
31 Dăkă neskaj čisar marže ăm bătajă protiv altu čisar, da no šađe manti š so gănđi dal poče ku aluj zăše ăzăre dă kătană să jaša la kraj ku ăla kare marže p jăl ku dovăzăš ăzre dă lume?
32 Dăkă aja nu poče, o măna p om kare duše porukă š o ăntribă dă putulăme inkă pnă ij aluj dušman dăparče.
33 Daja nimă nu poče să fijă amjov učenik, dă să nu s odriknăskă dă tot.
Sară kare nuje sărată
(Mt 5,13; Mk 9,50)
34 “Sară ij bună, ali dăka o parđe ukusu, ku še jăl ji so ăntorše?
35 Nuje bună ni dă pămănt, ni dă gunoj, numa s runkă.
Šine are ureč să audă, lasă audă.”