1 Toc poreznici š păkătoši sa străns dăpă Isus săl audă. 2 Da farizeji š učitelji dă Zakon a pučmit să bumbujaskă š să urbjaskă: “Ăsta om primjašte p păkătoš š mănkă ku jej.”

3 Daja Isus lja urbit alta puvjaste. 4 “Să zăčem k čineva dăn voj are ăn sută dă voje š pjarde p una dăn jale. Da nu u lăsa ăn pustinje p eja novăzăč š novă š să mjargă să kata p aja pirdută tot pănă god nu găsaskă? 5 Da kănd u găsăvo, u punjov fălos p umire. 6 Kănd u vine akasă, u tima p kumšijili š frtačili luj š lju zăče: ‘Fălujicăvă ku mine kă am găsăt p amja pirdută voje!’ 7 V zăk, ašaka š p čer u fi majmult fulăšije păntru unu păkătos, kare să kajašte, nego păntru novăzăč š novă dă pravednikur kare nu trăbuje să s kajaskă.

8 Să zăčem k mujara are zjače dă srebrnjakur. Dakă pjarde unu, da nu ăncăca lumina, să mătără kasa š bine săl kăta pănă nul găsaskă? 9 Da kănd ăl găsašte, u tima p frtačili š p kumšijili li š lju zăče: Făluicăvă ku mine, kă am găsăt srebrnjaku kare am pirdut!’ 10 V zăk, isto ij asvjaldă fălušija ăntru anđelur alu Dimizovuluj păntru unu păkătos kare s kajašte.

11 Atunča a zăs: “A fost unu om kare a vut doj fičor. 12 Undată maj tănăr fičor a zăs alu tatăsov: ‘Tata, adăm talu mev će mije pripadjašte!’ Š tatăsov a pudilit talu lor alu fičori luj. 13 Majpurmă pisti dovă tri zăle majtănăr fičor alat stvarurli luj š a mers ăn majduparte pămănt. Ănkolo a kustat fărdă rušăne š a trušăt tot banji. 14 Da kănd a trušăt tot, ăn pămănt ăla a fost mare fome, š jel pučmjašte grev să kustă. 15 A mers š să lukră la unu om kare ănkolo a kustat. Om ăla la trimes p njivă să păzaskă porči. 16 Tănăr fičor a fost atita flămănd k a vrut să mănkă ljuske dă maunică će a mănkat porči, da mumilja na ja dat. 17 Atunča ja fost jasno š a zăs: Toc kare lukră dă tatămev are mult mănkare, da jo ănkoče mor dă fome. 18 Mi rădika, š ij mjară la tatămev š juj zăče: Tata, am fost păkătos š cije š alu Dimizov. 19 Nu mesk majmulta dostojan să m tem kupilu tev. Lă m să mesk kašă unu dăn eja kare lukră dă tine. 20 Sa rădikat š a mers la tatăsov. Pănă inkă a fost duparte, tatăsov sa ujtat p jel š ja fost žale dă jel. A lirgat, a zagrlit p kupilu luj š la surătat. 21 Kupilu ja zăs: ‘Tata, am grišăt protiv tine š protiv Dimizov. Nu mesk majmulta dostojan să m tem kupilu tev!’ 22 Da tata a zăs alu slugili luj: ‘Ămpărpicăvă! Dučec majbune drze š găticăl! P mănă punecăj unelu, da p pičore sandalili! 23 Š dučec maj bun vicăl š murăcăl, să mănkăm š să ni radujim 24 Kă, ăsta kupilu mev a fost mort š sa ăntors ăn kust. A fost pirdut, da akuma ij găsăt.’ Š jej a pučmit să slavjaskă.”

25 “Maj bătărn kupil a fost p njivă. Kănd a vinit aprope dă kasă, auzăt k să kăntă š žokă. 26 A timat p unu slugă š lan tribat će a fost. 27 Sluga ja zăs: ‘A vinit frjatitov. San tors viv š sănătos š tatătov a murăt majbun vicăl dă mănkare.’ 28 Maj bătărn kupil sa mănijat š na vrut să mjargă ăn kasă š tatăsov aišăt dăn kasă š a pučmit săl rogă. 29 Da kupilu a zăs alu tatăsov: ‘Ujte, tot eštja aj cam slugurit š nikada nam udbit zapovedu tev, da tu nikada na maj dat ni jarc să m visilesk ku frtači mej. 30 Da akuma, kănd ca vinit ăsta kupil, kare ku mujer kare nusu bune a trušăt totă blaga atja, dă jel a murăt majbun vicăl.’ 31 Tatăsov ja zăs: Kupilu mev, tu ješt uvika ku mine, š tot će am ajaj atev. 32 Ali noj am murat să ni visilim š să ni radujim, kă frjatitov a fost mort š san tors ăn kust. A fost pirdut, da akuma ij găsăt.