17
Isus upuzurjašte p păkate
(Mt 18,6-7-22; Mk 9,42)
1 Isus a zăs alu učenici aluj: “Nu pote să s fugă dă aja će u fi, kă u fi stvarur kare duče p lume p păkate, da grev dă ăla kare aja fače.
2 Ar fi maj bine dă jel săj ljagă mlinskă pjatră pănla găt š săl vrljaskă ăn more nego să dukă p păkate p unu dăn eštja mić.
3 Păzăcăvă!
Dakă frjatitov fače păkate, upuzurjaštel š dăkă s kăjašte, jartăj.
4 Š dakă šapte dă răndur p ză fače păkate protiv tine š šapte răndur vine la tine š ăc zăče: ‘M kajesk’, jartăj!”
Vera
5 Atunča apostoli a zăs alu Domnuluj: “Adănje majmult veră!”
6 Da Domnu lja zăs: Kănd vera vostă ar fi mare ka sămănca alu gorušici, ac putja să zăčec alu dud ăsta: ‘Skotite dăn vănj š samănăte ăn more’ š jel var skulta.”
Bună slugă
7 “Să zăčem k čineva dăn voj are p slugă kare urjašte ili păzašte p voje. Kănd sluga săn torče dăpă njivă, Čine dăn voj ju zăče: ‘Vină akuma, šăz š mănkă?’
8 Da nu vrja săj zăkă: făm mănkare, gătjaštite š slugurjaštimă pănă mănk š bjav, da majpurmă dă asta š tu ij mănka š ij bja.’
9 Trăbuje Domnu să mulcimjaskă alu slugi će a făkut aja će ja zăs?
10 Ašaka š voj spunec će a vovă a fost naridit: ‘Noj ištenj samo sluge kare nusu korisne; am făkut samo aja će am fost datore să făčenj.”
Isus ličašte p zjače gubavcur
11 Pănă Isus a mers kătri Jeruzalem, a trikut granica ăntră Samarije š Galileje.
12 Pănă a žuns ăn unu sat, ja vinit p kalje zjače inš dă gubavcur. Jej a stat majduparte.
13 Š jej a zbirat: “Isuse, Domnule, smilujaštite p noj!”
14 Kănd Isus lja văzăt, lja zăs:
“Dučec š rătăcăvă la popur!” A fost ličic inkă pănă a mers.
15 Kănd unu dăn jej a văzăt kăj ličit, san tors la Isus š dăn tot glasu a slavit p Dimizov.
16 A kăzăt la intja pičorli alu Isus š ja mulcămit. Ăla om a fost Samarijanac.
17 Isus ja zăs: “Da na sa kurăcat toc zjače inš dă gubă? Unde su eja novă inš?
18 Da mumilja dăn eštja na san tors să mulcimjaskă alu Dimizov, osim stranc ăsta?”
19 Atunča ja zăs: “Rădikăte š dute! vera atja ta ličit.”
Kănd u vine kraljevstvo alu Dimizov
(Mt 24,23-28, 37-41)
20 Kănd farizeji undată antribat p Isus kănd u vine kraljevstvo alu Dimizov, jel lja zăs: “Kraljevstvo alu Dimizov nu vine ašaka lumja săl vjadă.
21 Lumja nu u zăče: ‘Ănkočej! ili ‘Ănkoloj!’ kă kraljevstvo alu Dimizov ij ăntru voj.”
22 Da alu učenikur aluj a zăs: “U vine vrjamja kănd uc vrja să videc samo una ză p Kupil alu Omuluj, ali nu luc vjade.
23 Da lumja vu zăče: ‘Ănkoloj!’ ili ‘Ănkočej!’ Nu mrđec ănkolo š nu mrđec dăpă jej!
24 Kănd Kupilu alu Omuluj vine ăn aluj ză, aja u fi kao kănd răntunu sklipjašte, š čeru u sklipi dăpă unu kraj p altu.
25 Da jel prvo trăbuje să păcaskă š săl asta generacije odbacaskă.
26 Kănd vine zălili să s Kupilu alu Omuluj ăntorkă, aja u fi kašă ăn vrjame alu Noi:
27 Lumja a mănkat, a but, sa ănsurat š sa măritat, tot pănă Noa na mers ăn čamc. Atunča a vinit mare poplavă š p toc lja murăt.
28 U fi ka š će a fost ăn Lotovo vrjame: Lumja a mănkat, a but, a kumprat, a vindut, a sămănat š a zădăjit.
29 Da p ză kănd Lot a išăt dăn Sodome, dăpă čer a vinit foku š sumporu, š toc a fost murăc.
30 Ašaka u fi š p ză kănd su răta Kupilu alu Omuluj.
31 Ăla čine ăn zăva aja u fi p krov, lasă nu mjargă ănžos ăn kasă dăpă aluj stvarur! Isto ašaka, dakă čineva u fi p njivă, lasă nu săn torkă!
32 Găndicăvă p mujare alu Lot!
33 Čine vrja să păzaskă kustu luj, lu pjarde. Da činel pjarde, u rămăne ăn kust.
34 V zăk, ăn noptja aja doj inš u zače ăn una sobă; unu u fi lat, da altu u rămăne.
35 Dovă mujer zajedno u samilji grvu; una u fi lată, da alta u rămăne.”
36 Doj inš u fi p njivă; unu u fi lat, da altu u rămăne.”
37 Učenici lan tribat: “Unde aja u fi, Domnule?”
da Isus lja zăs: “Unde zače lumja mortă, ănkolo su strănđe š lešinari.”