Scrisoarea către Evrei
1
1 După ce, în vechime, Dumnezeu le-a vorbit părinților noștri prin profeți, în multe rânduri și în multe feluri,
2 la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.
3 El, care este strălucirea slavei Sale și întipărirea ființei Sale, și care ține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, după ce a făcut prin Sine Însuși curățirea de păcatele noastre, S-a așezat la dreapta măririi, în înălțimi,
4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mai ales decât al lor.
5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată:
„Tu ești Fiul Meu;
astăzi Te-am născut”?
Și iarăși:
„Eu Îi voi fi Tată,
iar El Îmi va fi Fiu”?
6 Și, din nou, când Îl aduce în lume pe Întâiul Născut, spune: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
7 Iar despre îngeri zice:
„El face din îngerii Săi vânturi,
și din slujitorii Săi o flacără de foc.”
8 Dar despre Fiul zice:
„Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor,
și toiagul Împărăției Tale este un toiag al dreptății.
9 Tu ai iubit neprihănirea și ai urât fărădelegea;
de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus decât pe tovarășii Tăi.”
10 Și iarăși:
„Tu, Doamne, la început ai întemeiat pământul,
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi;
toate se vor învechi ca o haină;
12 le vei face sul ca pe o manta
și vor fi schimbate;
dar Tu ești Același,
și anii Tăi nu se vor sfârși.”
13 Și căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată:
„Șezi la dreapta Mea,
până când îi voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut sub picioarele Tale”?
14 Nu sunt ei oare toți duhuri slujitoare, trimise să slujească spre binele celor ce urmează să moștenească mântuirea?