7
Deci, iubiților, având aceste făgăduințe, să ne curățim de orice spurcăciune a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu.
Deschideți-ne inimile voastre. Nu am greșit față de nimeni. Nu am corupt pe nimeni. Nu am profitat de nimeni. Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am mai spus că sunteți în inimile noastre pentru a muri împreună și a trăi împreună. Mare este îndrăzneala mea de a vorbi față de voi. Mare este lăudăroșenia mea în numele vostru. Sunt plin de mângâiere. Debordez de bucurie în tot necazul nostru.
Căci, când am ajuns în Macedonia, carnea noastră nu a avut nici o ușurare, ci am fost chinuiți din toate părțile. Luptele erau afară. Frica era înăuntru. Cu toate acestea, Cel care îi mângâie pe cei umili, Dumnezeu, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus, și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat în voi, în timp ce ne povestea despre dorul vostru, despre jalea voastră și despre zelul vostru pentru mine, așa că m-am bucurat și mai mult.
Căci, deși v-am mâhnit cu scrisoarea mea, nu regret, deși am regretat-o. Căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, deși numai pentru o vreme. Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință. Căci v-ați mâhnit în mod dumnezeiesc, ca să suferiți o pierdere din partea noastră în nimic. 10 Căci întristarea evlavioasă produce pocăința care duce la mântuire, care nu aduce niciun regret. Dar întristarea lumii produce moarte. 11 Căci iată, același lucru, că ați fost întristați în mod dumnezeiesc, ce grijă serioasă a lucrat în voi. Da, ce apărare, indignare, teamă, dorință, zel și răzbunare! În toate v-ați demonstrat că erați curați în această chestiune. 12 Așadar, deși v-am scris, nu am scris pentru cauza celui care a greșit, nici pentru cauza celui care a suferit greșeala, ci pentru ca grija voastră sinceră față de noi să se arate în voi în fața lui Dumnezeu. 13 De aceea am fost mângâiați. În mângâierea noastră, ne-am bucurat și mai mult pentru bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost împrospătat de voi toți. 14 Căci, dacă în ceva m-am lăudat cu el în numele vostru, nu am fost dezamăgit. Ci, după cum v-am spus toate lucrurile în adevăr, tot așa și slava noastră, pe care am făcut-o înaintea lui Titus, s-a dovedit a fi adevăr. 15 Afecțiunea lui este și mai mare față de voi, în timp ce își amintește de toată ascultarea voastră, de modul în care l-ați primit cu frică și cu cutremur. 16 Mă bucur că în toate sunt încredințat cu privire la voi.