Scrisoarea către Evrei
1
1 Dumnezeu, care în trecut a vorbit părinților, prin prooroci, în multe vremuri și în felurite moduri,
2 la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și lumile.
3 Fiul său este strălucirea gloriei sale, chipul însuși al substanței sale și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii sale, care, după ce ne-a purificat prin el însuși de păcatele noastre, a șezut la dreapta Majestății de sus,
4 devenind cu atât mai bun decât îngerii, cu cât numele mai presus de îngerii pe care l-a moștenit este mai presus decât al lor.
5 Căci cui dintre îngeri i-a spus el vreodată
“Tu ești Fiul meu.
Azi am devenit tatăl tău?”
și din nou,
“Îi voi fi un Tată,
Și el îmi va fi pentru mine un fiu?”
6 Când va aduce din nou pe lume pe întâiul născut, zice: “Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine”.
7 Despre îngeri spune,
“El își face îngerii vânturi,
și robii lui o flacără de foc.”
8 Dar despre Fiul spune,
“Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor.
Sceptrul dreptății este sceptrul Împărăției Tale.
9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea;
De aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de semenii tăi.”
10 Și,
“Tu, Doamne, la început ai pus temelia pământului.
Cerurile sunt opera mâinilor Tale.
11 Ei vor pieri, dar tu vei rămâne.
Toate vor îmbătrâni ca o haină.
12 Le vei înfășura ca pe o mantie,
și vor fi schimbate;
dar tu ești la fel.
Anii tăi nu vor da greș.”
13 Dar care dintre îngeri a spus vreodată,
“Stai la dreapta mea,
până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale?”
14 Nu sunt oare toți duhuri slujitoare, trimise să slujească în folosul celor ce vor moșteni mântuirea?